Filarmonica de Stat Iasi
Festivalul International George Enescu
Prima prezenţă concertistică a Orchestrei simfonice ieşene la Bucureşti a avut loc în februarie 1970, pe scena Ateneului Român. A fost un adevărat coup-de-foudre, care a atras reacţii de surpriză şi admiraţie sinceră din partea „greilor” criticii muzicale bucureştene. Era vremea „orchestrei super” – ingenioasă „renovare” a simfonicului ieşean, gândită de Maestrul Ion Baciu, prin combinarea celor mai experimentaţi şi rafinaţi muzicieni ai Filarmonicii cu „crema” studenţilor Conservatorului. Între multele calităţi ale Maestrului se număra şi diplomaţia. „Orchestra super” a fost numită prin urmare la început a Conservatorului, pentru că majoritari erau studenţii. Treptat, pe măsură ce aceştia îşi terminau studiile, deveneau membri ai orchestrei Filarmonicii. Aşa se face că Orchestra Conservatorului a devenit în câţiva ani Orchestra Filarmonicii, constituită în mare parte din aceiaşi muzicieni.
„Ceea ce a reuşit să obţină Ion Baciu de la aceşti studenţi ca omogenitate de ansamblu, ca rafinament al nuanţelor, ca tehnică individuală şi de grup constituie o demonstraţie grăitoare a remarcabilului săi talent pedagogic, dar totodată şi a capacităţii sale de a pătrunde esenţa expresivă şi stilistică a lucrărilor interpretate.” – scria criticul Edgar Elian, în februarie 1970 („Informaţia Bucureştiului” din 19 februarie 1970), după memorabilul concert al ieşenilor.
Iar dirijorul Lawrence Foster afirma într-un interviu din mai 1971: „Ion Baciu, pe care îl cunosc de la Iaşi, a creat din formaţia studenţească o orchestră la nivelul marilor ansambluri. Debussy-ul (Nocturnele, n. n. ) interpretate la Bucureşti de formaţia din Iaşi a fost realmente magnific.” (revista „Muzica”)
Aceasta a fost perioada de pregătire artistică şi de creare a imaginii unei Filarmonici de adevărat rang naţional.
